Hristos a Înviat! Aceasta este marea realitate pe care o mărturisesc creștinii adevărați în aceste zile luminoase și pline de sfințenie. Această mărturisire de credință a devenit salutul creștinesc al unei perioade calendaristice.
Intuind importanța intrinsecă a adevărului Învierii Domnului, pentru cei ce vor crede și își vor da chiar și viața pentru acest adevăr, mare logician al tuturor vremurilor creștine, Sfântul Apostol Pavel, scria creștinilor din Corint: Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră (I Cor. XV,14).
Dincolo de logica paulină, se simte însăși grija Mântuitorului Hristos, Cel Înviat, de a-i încredința pe ucenicii Săi, că cele prezise de EL, în mai multe rânduri referitor la patimile, moartea și Învierea Sa s-au împlinit, chiar dacă, la vremea respectivă, ei au reținut numai aspectul negativ al evenimentelor. Astfel, după slăvita Sa Înviere, Hristos nu se arată prigonitorilor Săi, pentru a le face de rușine batjocura lor, pentru că ar fi fost prea omenesc, ci, într-o duioasă și smerită intimidare, se arată Mariei Magdalena, femeilor mironosițe, lui Petru, celor doi: Luca și Cleopa, pe drumul spre Emaus, celor 10 Apostoli, celor 11 fiind de față și Toma, celor 7 la Marea Tiberiadei, la mai mulți frați deodată. În cele ce urmează vom analiza fiecare din aceste întâlniri cu Hristos.
Maria Magdalena este cea dintâi căreia I se arată. Ea Îl recunoaște după glas (Ioan X, 16) și vrea să-I sărute iarăși picioarele, dar este oprită. La prima analiză este de neînțeles această atitudine pentru că, mai târziu, ii va lăsa pe ceilalți să se încredințeze de Învierea Sa. Dar, trebuie să înțelegem, aici, locul pe care îl ocupă iubirea în cunoașterea lui Dumnezeu. Magdalena nu mai era la ceasul cel dintâi, cand avea trebuință să sărute picioarele lui Iisus.
Descoperirea pe drumul spre Emaus, ne îndeamnă la cel puțin trei reflecții: Hristos Cel Înviat, se descoperă celor preocupați să-L cunoască; Hristos se face cunoscut plenar, în frângerea pâinii, deci în Taina Euharistiei și nu în ultimul rând mai învățăm că dacă dacă drumul de la Ierusalim la Ierihon a devenit sintagma pentru drumul datoriei creștine, “drumul spre Emaus poate fi considerat un drum al cunoașterii lui Dumnezeu.
Descoperirea către cei 10 Apostoli, definită ca o întâlnire de taină, reeditează mesajul de pace de la ieslea Betleemului. Acum nu se mai arată îngerul, ci este Însuși Mântuitorului, care este Pacea lumii ce covârșește toată mintea. Hristos îi învrednicește pe Apostoli cu puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor și îi încredințează de adevărul Învierii Sale, adevăr care va constitui laitmotivul propovăduirii lor.
Cea de-a doua arătare către ucenici, fiind și Toma de față, în urma reproșului Învățătorului de a nu mai fi necredincios, îl determină pe ucenicul dorit de încredințarea palpabilă, care a văzut umanitatea și a mărturisit divinitatea (Vidit hominem, Deum confessus est – Fericitul Augustin) să proclame tulburătoarea mărturisire de credință Domnul meu și Dumnezeu meu ( Ioan XX,25) .
Credem că cea mai dramatică întâlnire a lui Hristos Cel Înviat a fost cu Apostolul Petru, la marea Tiberiadei, prin repetarea acelui pescuit minunat, în urma căruia îi chemase pe viitorii Apostoli. Întâlnim un Petru mai tăcut, mai gânditor, dar și cuprins de remușcări. Au fost trei căderi, lepădări, se cuvine să fie tot atâtea mărturisi de iubire, pentru ca Învățătorul să-l reașeze în cinstea de Apostol.
Fie ca Hristos Domnul, Cel ce a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le, să reverse asupra noastră din Darurile Învierii și să ne învrednicească să trăim în pace și bucurii duhovnicești.
Mihai Toma, ATOR Dorohoi