Capture   Încă din cele mai vechi timpuri, viața omului este contopită în trei sfere esențiale: familia, școala și  Sfânta Biserică. Vedem în acestea, un factor comun: pe Hristos, a cărui prezență este diferită, întrucât oamenii sunt diferiți și nu toți îi oferă aceeași importanță în viața lor. Modernismul secolului XXI duce un război nonviolent, din ce în ce mai aspru împotriva Bisericii, folosind tactica atacului din temelii, copiii fiind victimele preferate ale curentelor ideologice promovate astăzi în societate, ce au devenit sensibile chiar și la prezența religiei în școli. Poate veți spune „bine, dar a trecut asta, s-au strâns semnături, am putea spune că e ca și rezolvată problema”. Da, dar noi trebuie să rămânem mereu cu mintea la Hristos, lupta aceasta nu se va sfârși prea curând, iar dacă noi nu vom fi străjeri, vom fi prizonieri a lui Antihrist.

Dacă strămoșii noștri au luptat pentru dreptul la religie, noi trebuie să luptăm pentru apărarea acestui drept. Pentru mine, ora de religie este sămânța lui Hristos, sădită de profesor în viitorul creștin. Prin această sămânță, copilul crește în Duhul Sfânt, devine imun atacurilor externe, dobândește virtuțile credinței ortodoxe și cel mai important, va trăi în Adevăr, care este Domnul nostru Iisus Hristos: ” Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”

Din toate cele trei sfere amintite sus, școala este responsabilă să ne ofere explicații cu privire la nedumeririle noastre și timp de 6 ore pe zi, în 5 zile din săptămână ne oferă picături de înțelepciune din diferite domenii. Și totuși, din cele aproximativ 30 de ore petrecute la școală pe săptămână, doar 50 de minute îi sunt alocate lui Dumnezeu. 50 de minute care poate aprinde o lumină  într-un întuneric de nepătruns, 50 de minute în care un suflet se poate ridica din cenușă, 50 de minute ce era să ne fie luate. Faptul că ne-am mobilizat și am reușit să păstrăm ora de religie în orarul școlar, denotă că acest neam încă nu e pierdut. Încă sunt oameni care luptă pentru valorile naționale ale poporului român.

De ce totuși atâta zbucium pentru ora de religie? Deoarece pentru mine, ora de religie a fost un factor hotărâtor al adolescentului de azi. Datorită ei, am ajuns în Asociația Tineretul Ortodox Român, ce a devenit a doua mea familie, în care adolescentul din mine este viu și poate fi el însuși, fără prejudecățile generației de azi. Nu mă lasă să cad în nicio prăpastie și îmi deschide ochii la pericolele ce mă pândesc pas cu pas.

Mulțumesc Bunului Dumnezeu și îi dau slavă pentru aceste 50 de minute din viața mea de elev, de până acum și Îl rog să aibă grijă ca și viitoarele generații să aibă parte de ele.

Alexandra Beiu